Tai ji quan-Tai chi chuan   太极拳

Prima modalitate de scriere, tai ji quan este cea moderna, se numeste pinyin și se folosește în prezent în China și întreaga lume.

A doua modalitate de scriere, tai chi chuan este in sistemul de transliterație Wade-Giles definitivat în 1892, pentru transcrierea cu litere latine a pronunției din chineză și este versiunea mai cunoscută în Europa, datorită vechimii acesteia.

Tai – cel mai mare, suprem, foarte

ji– foarte, pol, extrem

quan – pumn, artă marțială

Sunt câteva dintre traducerile cuvintelor care compun tai ji quan.

Există de asemenea și multe traduceri sau referiri la tai chi quan, doar câteva dintre ele ar fi: pumnul fără limite, ultimul suprem, boxul marilor extreme, supremul absolut, dar este alintat și cu denumiri ca dans de viață lungă, meditație în mișcare.

Este dificilă definirea tai chi pentru că are foarte multe aspecte, dar în general este cunoscută ca artă marțială internă (face parte din 内家 neijia- familia artelor marțiale interne)

În prima etapă se practică pentru a obține o bună sănătate și longevitate activă, apoi pentru cine dorește și a progresat suficient pe cale, se pot adăuga aspectele marțiale, nu neapărat pentru luptă cât mai mult pentru verificarea însușirii principiilor teoretice dovedite prin practică, iar apoi partea de qigong (lucrul cu energia internă) și neigong (lucrul cu interiorul, meditație). Desigur practica nu este separată strict pe diversele obiective, ea este de multe ori simultană iar alteori secvențială, cu accente pe una sau alta dintre aceste elemente.

Folosind cuvinte la modă am putea descriere această artă ca fiind o artă a mișcării și dezvoltării personale, atât în plan fizic cât și mental și spiritual.

În esență sunt 5 elemente de bază în practica tai chi:

taolu -un set de mișcări prestabilit

tui shou -împingerea mâinilor, un exercițiu cu partener

qi gong -exerciții de dirijare a energiei

nei gong – lucrul cu interiorul (alchimie internă, meditație)

san shou – exerciții marțiale cu partener, fără o formă prestabilită

Oricum o metodă sigură de a descoperi multitudinea de aspecte ale tai chi este practicarea acestuia.

Sunt cunoscute mai multe stiluri de tai chi, dar cele mai importante sunt Chen,Yang, Wu, Wu (Hao), Sun, Wudang.

Originea tai chi are mai multe versiuni, dar nici una nu este certă, una din versiuni susține că cel care a creat tai chi ar fi călugărul taoist Zhang Sangfeng în secolul 12 în munții Wudang, altă versiune spune că Chen Wangtin 1580-1660 ar fi creatorul tai chi.

Oricum o mare probabilitate o are posibilitate să fi apărut printr-o dezvoltare graduală realizată de multe generații de practicanți, din exercițiile de qigong, arte marțiale bazate pe filozofia, medicina și în general cunoștințele taoiste despre natură, toate cu vechime de peste 2000 de ani.

 Indiferent cum a apărut tai chi, cert este că în ziua de azi a devenit extrem de răspândit în întreaga lume și sunt mai multe sute de milioane de practicanți, în principal pentru îmbunătățirea sănătății.

După atâtea cuvinte laudative nu rămâne decât să încercați să practicați tai chi original provenit din Chen jia gou pentru a constata personal câte din cele de mai sus puteți obține în cadrul unor cursuri regulate.